Lucrarea „Moirai” reinterpretează mitul grecesc al celor trei zeițe ale destinului, transformându-le din identități separate într-o singură prezență cu multiple fațete. Fiecare figură are același chip, sugerând că destinul nu este fragmentat sau întâmplător, ci un flux unitar care se manifestă în nenumărate variații.
Cele trei figuri gravitează în jurul unui inel mineral acoperit de vegetație, simbol al ciclului vieții și al morții, al continuității și al reîntoarcerii. Expresiile lor calme, sigure, dar distante, reflectă o detașare totală de timp și de consecințe, specifică unei forțe care modelează realitatea fără a fi atinsă de ea.
Drapate în veșminte roșii, ocru și magenta, ele evocă diferențele subtile dintre posibilitățile destinului, căi alternative cu variații minime, dar cu consecințe majore. Astfel, „Moirai” devine o reflecție asupra alegerii și a predestinării, asupra felului în care destinul nu este o decizie exterioară, ci o prezență vie care remodelează subtil totul.






